Raionul Teleneşti este aşezat în centrul Moldovei, la jumătatea traseului Chişinău - Bălţi, 90 km de la  Chişinău şi 50 km de la Bălţi.  Acesta are 54 localități dintre care: 1 oraș, 30 comune și 23 sate.

Suprafaţa totală ocupată de domeniile raionului alcătuieşte  84861,7 ha, din care terenuri cu destinaţie agricolă 45747,5 ha.  

Raionul Teleneşti are o populaţie de 76 mii de locuitori. Densitatea populaţiei este de 78,50 locuitori/km².

Clima este temperată continentală. Temperatura medie în ianuarie – 4 grade C, în iulie + 21 grade C. 

Pe teritoriul raionului curg rîurile Răut şi afluenţii lui Ciulucul- Mic, Ciulucul de Mijloc, Ciulucul Mare, Dobruşa.

Pădurile, împodobesc culmile şi pantele abrupte. Cele mai mari masive sunt răspândite în zona codrilor din apropierea satelor Mihalaşa, Leuşeni, Crăsnăşeni, Ghiliceni. Aici cresc toate speciile de copaci şi arbuşti, ce se întâlnesc în Codrii Moldovei.

Fauna foarte bogată şi variată în trecut, acum e reprezentată de cerbi nobili, mistreţi, căprioare, vulpi, bursuci, iepuri, gaiţe, turturele,  grauri şi alte păsări. Subsolul plaiului conţine zăcăminte de calcar, piatră brută în localităţile Căzăneşti, Ordăşei, Pistrueni şi nisip pentru construcţii la Verejeni, Teleneşti.

Scurt istoric

           Cea mai veche atestare documentară a localităţii Teleneşti este din 20 decembrie 1437, după cum susţine M. Costăchescu. La început localitatea a fost un sat răzăşesc şi a avut mulţi proprietari de pămînt. Ei aveau dreptul să-şi vîndă moşia, pe părţi sau în întregime. Această situaţie se păstrează pînă în anul 1671, moşia Teleneşti fiind compusă dintr-o mulţime de loturi. În următorii ani a început procesul de constituire a marii proprietăţi. Începînd cu anul 1673 visternicul Iordache Cantacuzino cumpără părţi din moşia Teleneşti  devenind după 12 ani proprietarul celei mai mari părţi din sat. Din 1694 moşia trece în stăpânire lui Ilie Cantacuzino, după care acesta o vinde lui Iordache Ruset. Acesta o va lăsa fiului său Constantin Ruset , care apoi o va face zestre fiicei sale, căsătorită cu Constantin Mavrocordat voievod. Prin moştenire apoi moşia Teleneşti  v-a reveni lui Alexandru Mavrocordat, care o va dărui copiilor săi  Constantin Alexandru Mavrocordat  şi Raluca Mavrocordat. După anexarea Basarabiei de către imperiul ţarist  în 1812, domniţa Raluca Mavrocordat vinde moşia pitarului Teodosiu, plecînd apoi peste Prut.  Pitarul o lasă moştenire fiului său Iordache Teodosiu, pe timpul căruia Teleneştii devin în anii 60 ai sec. XIX un centru de cultură naţională. Din cei 10 copii  el va lăsa moşia lui Mihai,ce se va însura cu Maria Scarlat Harting, cu care a avut o fiică Elena.

          Pe parcursul acestor ani satul Teleneşti a crescut demografic şi teritorial. Din 1918, ca rezultat al Marii Uniri  în localităţile dintre Prut şi Nistru s-au realizat reformele administrativă, agrară, etc. Teleneşti devine centru de plasă  în judeţul Orhei. În plasa Teleneşti intrau 45 sate. În centrul de plasă au fost deschise instituţii de importanţă judeţeană, s-a deschis o judecătorie, s-a organizat un oficiu poştă - telegraf, telefon.

           Anul 1940 a fost tragic pentru Basarabia încorporată de URSS. Din localitatea Teleneşti administraţia românească şi populaţia urma să se evacueze până la 30 iunie 1940.

           După un an Basarabia a revenit în graniţele României. Armata română a intrat in Teleneşti în 1941 iar în august au fost deja restabilite organele administrării publice româneşti. În perioada războiului în Teleneşti au fost reparate şcoli, străzi, poduri, case. În primăvara anului 1944 au început din nou operaţii militare pe teritoriul Basarabiei, după care a fost restaurată puterea sovietică. Sub sovietici, Teleneştiul a fost unica localitate din Basarabia, cu excepţia Chişinăului, în care a activat o sinagogă.