Raionul Soroca este situat în partea de nord-est a Republicii Moldova, avînd hotare directe la nord-vest cu raionul Donduşeni, la vest cu raionul Drochia, la sud cu raionul Floreşti, la sud-est cu Unitatea administrativ-teritorială din stînga Nistrului şi la est cu Ucraina.

Suprafaţa raionului constituie 104,3 mii ha, din ele terenuri agricole 82,5 ha.

Centrul raional este oraşul Soroca. În cadrul raionului sunt 68 de localităţi, dintre care 35 au statut de sat - reşedinţă.

Populaţia totală constituie - 103,6 mii persoane, din care 50,2 mii bărbaţi şi 53,4 mii femei. În zonele urbane sunt 39,5 mii de locuitori, iar în cele rurale 64,1 mii. Densitatea populaţiei este de 109,84 locuitori/km².

Relieful: Forma principală de relief din cadrul raionului o reprezintă Podişul Nistrului cu relief deluros şi puternic fragmentat de o reţea deasă de văi şi vîlcele adînci, ravene. La nord-vest reprezintă o cîmpie uşor ondulată. Între văile rîurilor Răut şi Căinări la vest şi fluviul Nistru la est, este cuprinsă înălţimea văluroasă a Nistrului, avînd aspectul unui lanţ de dealuri, pe alocuri sunt înguste şi au formă de creste.

Altitudinea maximă e de 347 m şi cea medie - 203 m deasupra nivelului mării. Se evidenţiază dealurile ce au formă de cupolă, fiind cele mai înalte: Visoca (330 m), Vădeni (347 m), Baxani. Sunt active procesele de eroziune, carstice, torentele de noroi, pe alocuri alunecări de teren.

În subsolurile raionului se află zăcămintele de granit de la Cosăuţi, gresia de Cosăuţi, piatra de Cosăuţi. Piatră de construcţie găsim la Oclanda, Vărăncău şi Visoca. Calcarele cretacice au fost descoperite lîngă satul Vărăncău, se folosesc pentru creta de scris şi praful de cretă e utilizat în industria vopselelor. Se cunosc la Cerlina zăcăminte de tripoli, utilizate la producerea detergenţilor, pentru izolatoare şi zeoliţi. Manifestări de grafit au fost stabilite lîngă satul Holoşniţa. Minereuri de fier au fost evidenţiate lîngă satul Vărăncău. Corpurile de minereu sînt constituite din piroxen, magnetit şi cuarţ. De-a lungul Nistrului - la Cremenciug, Soroca, Vasilcău, Vărăncău, Cerlina sunt maluri de calcaruri. La Visoca se extrage piatră de var.

Clima este temperat continentală. Iarna de obicei, este blîndă şi scurtă, dar îşi poate arăta şi capriciile. Vara e lungă şi călduroasă.  Cantitatea medie anuală de precipitaţii e de 485 mm.

Din punct de vedere agroclimateric raionul Soroca este situat într-o regiune cu condiţii agroclimaterice prielnice pentru cereale, sfeclă de zahăr, tutun şi dezvoltarea pomiculturii.

Hidrografie: Raionul Soroca nu este bogat în resurse acvatice. Apele subterane constituie sursa principală de apă potabilă şi de uz gospodăresc în raion. Unele straturi acvifere conţin şi ape minerale. În prezent, se explorează zăcămintele de apă de la Soroca, fiind îmbuteliate pentru consum de către SA „Apa vieţii”.

Sunt cunoscute şi alte zăcăminte: Slobozia Vărăncău cu apă minerală pentru tratarea bolilor cardiovasculare şi gastrointestinale; lîngă Vărăncău geologii au evidenţiat ape cu conţinut de radon. Izvoarele se află pe o suprafaţă de 2 ha. Izvoare similare sunt la Cosăuţi. O importanţă deosebită o au izvoarele, fîntînile care prezintă o sursă de apă potabilă pentru populaţie. În raion sunt: 46 fîntîni arteziene, 7812 fîntîni de mină.

Principalul fluviu care scaldă hotarul de est al raionului Soroca este Nistru cu lungimea de 92,5 km pe teritoriu.  Apele lui se folosesc pentru irigaţie, aprovizionarea populaţiei şi a întreprinderilor industriale. Cu scopul de a satisface cerinţele populaţiei au fost construite iazuri. Sunt o reţea de 64 iazuri naturale de diferită provenienţă.

În raionul Soroca există soluri cenuşii de pădure, care formează numeroase areale continui pe înălţimea Nistrului, humico-calcaroase, cernoziomuri, soluri aluviale de fîneaţă, mlăştinoase, solonceacuri.

Flora: Aici se întîlnesc mai des specii de carpen, arţar, jugastru, teiul, frasinul, ulmul. Din subarboret este răspîndit sîngerul, cornul, păducelul, alunul, lemnul-rîios, dărmozul. Învelişul ierbos este format din rogoz, piciorul-caprei, firuţa, golomăţ, mierea-ursului, toporaşul de pădure.

Fauna raionului este tipică zonelor de silvostepă. În bazinul Nistrului trăiesc 68 de specii de peşti, inclusiv 13 specii răpitoare. Pe teritoriul raionului pot fi observate majoritatea din cele 270 specii de păsări înregistrate în republică. Unele specii a faunei au fost introduse în Cartea Roşie a Republicii: mamifere -19 specii; păsări - 37 specii; reptile – 7.

Scurt istoric

Oraşul Soroca este centrul administrativ al raionului cu acelaşi nume. Este atestat documentar la 12 iulie 1499. Fiind situat la un vad al Nistrului, orașul a jucat un rol important pentru principatul Moldovei în Evul Mediu. Ştefan cel Mare a construit aici o cetate, pentru a păzi vadul împotriva tătarilor.

Timp de secole Soroca a fost centrul administrativ-militar al ținutului cu același nume – Soroca. În perioada sec. XV – mij. sec. XVI la Soroca a existat o cetate din lemn și pămînt. Cetatea a fost transformată în forma actuală în 1543 şi 1546  pe timpul domniei lui Petru Rareş. Existența cetății a fost condiționată de crearea unei frontiere politice de-a lungul Nistrului, asigurarea unei vieți economice și comerciale protejată de invaziile străine. Sute de ani orașul Soroca a fost centru comercial, meșteșugăresc și agricol al Principatului Moldova.

În 1812 cetatea și orașul au trecut în stăpînirea imperiului Rus, și pe lîngă populația băștinașă de Moldoveni s-au stabilit aici și numeroși ruşi, ucraineni şi evrei.

La 1835 localității Soroca i se atribuie statut de oraș, iar la 1836 devine centru județean. În timpul reformelor din a doua jumătate a sec. XIX Soroca a beneficiat de o dezvoltare economico-socială, manifestată prin creșterea populației, dezvoltarea economiei locale, a instituțiilor de învățămînt, medicale, administrative. O nouă înflorire orașul a cunoscut în perioada interbelică, cînd Soroca devine unul dintre cele mai vestite centre culturale din România.  

1849-1917 oraşul Soroca a fost centru administrativ judeţean în componenţa Imperiului Rus.

În rezultatul reunirii Basarabiei cu România, 1918-1944, Soroca este centru administrativ în componenţa Regatului Roman (cu excepţia perioadei 1940-1941 - Soroca centru administrativ judeţean al RSSM nou formate la 02.VIII.1940).

În  1944-1991oraşul Soroca a devenit centru raional în componenţa RSSM. În 1991-2003 în rezultatul proclamării independenţei Republicii Moldova şi înfăptuirii reformei administrativ-teritoriale, Soroca devine centru judeţean iar în 2003 Soroca devine centru raional.