I. Ce este leasingul?

Definiţie: Leasing-ul este o operaţiune comercială prin care o parte denumită locator/finanţator transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă a unui lucru al carui proprietar este către alta parte, denumită utilizator, la solicitarea acesteia din urmă, contra unei plăţi periodice, denumită rata de leasing, iar la sfîrşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.

II. Contractul de leasing

În Republica Moldova, există legea cu privire la leasing ,Nr.59-XVI din 28.04.2005, publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova nr.92-94/429 din 08.07.2005 iar contractul de leasing este reglementat prin hotărîrea parlamentului nr. 60 intrată în vigoare la 28.04.2005 şi publicat în Monitorul Oficial nr 092 din 08.07.2005 articolul 431.

Elementele contractului de leasing sunt:

1. Părţile:
   -locatorul/finanţatorul;
   - utilizatorul.
2. Descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing;
3. Valoarea totală a contractului de leasing;
4. Valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată a acestora;
5. Perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;
6. Clauza privind obligaţia asigurării bunului.

Părţile într-un contract de leasing sunt:

1. Utilizatorul (locatarul) - clientul solicitărilor sau beneficiarul lucrului;
2. Finanţatorul operaţiunii - creditorul sau cumpărătorul bunului (de regulă, este o societate comercială specializată);
3. Furnizorul (vînzătorul) - constructorul, producătorul sau fabricantul lucrului.

Obiect al operaţiunilor de leasing îl pot constitui bunurile imobile, bunurile mobile de folosinţă îndelungată aflate în circuitul civil, cu exceptia înregistrărilor pe banda audio şi video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor şi a drepturilor de autor. Statistic, obiect al leasingului îl formează în special echipamentul de calcul, aparatele şi instrumentele de măsură, mijloacele de transport, maşinile unelte, maşinile agricole. Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfîrşitul perioadei de leasing, dacă părţile convin astfel şi dacă utilizatorul achită toate obligaţiile asumate prin contract.

III. Contractul de leasing financiar

Operaţiunile de leasing financiar trebuie sa îndeplinească mai multe condiţii:

1. Riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;
2. Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaţa) pe care acesta o are la data la care opţiunea poate fi exprimată;
3. Perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normală de utilizare a bunului, chiar dacă dreptul de proprietate nu este transferat la finalul contractului.

Contractul de leasing financiar cuprinde, pe lîngă elementele standard ale contractului de leasing, urmatoarele elemente suplimentare:

1. valoarea iniţiala a bunului;
2. clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului şi la condiţiile în care poate fi exercitat acest drept.

Valoarea contractului de leasing este dată de suma tuturor redeventelor, iar în cazul achiziţiei bunului, se adaugă şi valoarea reziduală a acestuia.

Principala componentă a redeventelor o reprezintă amortizările. Conform prevederii art. 5 lit. c) din Ordonanţa nr. 70/1994, modificată prin Legea nr. 90/1998, redeventa platită va fi calculată ţinînd seama de marja de profit şi de amortizarea integrală a bunului sau cel puţin a unei părţi din valoarea de intrare a acestuia; în acest caz, regimul de amortizare va fi stabilit de părţi de comun acord, în funcţie de natura bunului şi de valoarea sa de intrare, în conformitate cu Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale.

IV. Operaţiunile de leasing

Operaţiunile triunghiulare de leasing reprezintă o formă des întîlnită a leasing-ului. Initiaţiva aparţine, de regulă, utilizatorului care are nevoie de un anumit bun sau grupuri de bunuri şi procedează la prospectarea pieţei pentru identificarea unui eventual furnizor şi a unui finanţator.

După ce furnizorul şi utilizatorul s-au pus de acord asupra perfectării unui contract de vînzare-cumparare cu privire la bunul dorit de utilizator, utilizatorul va adresa finanţatorului o cerere, cuprinzînd date referitoare la caracteristicile tehnico-funcţionale ale bunului dorit, la situaţia sa materială şi financiară, la identificarea furnizorului şi detaliile negociate în privinţa contractului de vînzare-cumpărare.

Dacă finanţatorul acceptă cererea, el va intra în afacere preluînd din acel moment, în nume propriu, negocierea cu furnizorul cu care încheie contractul de vanzare-cumparare. Vînzarea lucrului, deşi se perfectează la momentul în care finanţatorul intervine, intră în vigoare la data încheierii procesului verbal de predare-recepţie, intervenit între furnizor şi utilizator.

Drepturile beneficiarului şi ale finanţatorului faţă de furnizor:

1.      Beneficiarul (utilizatorul bunului), în calitate de mandatar, este împuternicit de Finanţator, în calitate de mandant, să achiziţioneze titlul de proprietate asupra bunului ales de el, să rezolve orice diferend privind calitatea bunului şi să conserve bunul pînă la manifestarea opţiunii de cumpărare - va negocia cu furnizorul condiţiile de cumpărare, preţul, modalităţile de plată, modalităţile de livrare, momentul transferului proprietăţii şi a riscurilor, asigurarea transportului, data şi locul recepţiei, termenele de formulare a reclamaţiei cantitative si calitative, modul de soluţionare a acestora, penalităţile pentru nelivrare sau livrare necorespunzatoare, efectele forţei majore şi suportarea consecinţelor etc.;

2.      Finanţatorul primeşte mandat de la Beneficiar să procure bunul ales de acesta din urmă în scop de garanţie, astfel încît beneficiarul să răspundă de riscuri.

Utilizatorul, în temeiul mandatului primit, va îndeplini formalităţile administrative de a sta în justiţie şi de a întroduce acţiunile în garanţie contra furnizorului.

Rolul furnizorului este secundar, obligaţiile sale limitîndu-se la garantarea calităţii bunului.

Finanţatorul (societatea de leasing) nu răspunde pentru cazul în care bunul ce face obiectul contractului de leasing nu este livrat utilizatorului, cu excepţia cazului în care societatea de leasing are calitatea de furnizor; în această situaţie, utilizatorul se va vedea nevoit sa plătească redeventele convenite, fără ca el să se poată bucura de folosinţa bunului contractat, sfîrşind prin a plăti întreaga valoare a contractului.

În cazul leasing-ului, contractul de locaţiune este precedat de o promisiune bilaterală (reciprocă, sinalagmatică) de locaţiune, ceea ce înseamnă că finanţatorul promite că va da în locaţie lucrul pe care îl cumpăra, iar utilizatorul promite că îl va lua ca locatar. Practic, contractul de locaţiune este un instrument juridic de punere a lucrului la dispoziţia utilizatorului.

V. Fazele operaţiunii de leasing

Fazele operaţiunii de leasing:

1. Achiziţionarea bunului de către societatea finanţatoare;
2. Restituirea treptată de către beneficiar a creditului primit (prin plata redeventelor), folosind resursele financiare obţinute din exploatarea bunului (a investiţiei). Redeventa contractului de leasing cuprinde: ratele de amortizare ale bunului, chiria pe capitalul neamortizat, taxele, asigurările, precum şi o marjă de profit a societăţii finanţatoare;
3. Dreptul beneficiarului ca la expirarea contractului să-şi exprime opţiunea privind bunul care face obiectul contractului de leasing.

La încetarea perioadei de închiriere, utilizatorul are urmatoarele posibilităţi:

1. să restituie bunul finanţatorului, contractul luînd astfel sfărşit;
2. să reînnoiasca locaţiunea pentru o noua perioadă şi cu chirie redusă. Leasing-ul nu poate fi însă asimilat vînzării pe credit, deoarece pînă la expirarea duratei locaţiunii şi manifestării opţiunii de cumpărare, utilizatorul este un simplu locatar, iar translaţia proprietăţii nu operează cu efect retroactiv;
3. să cumpere bunul la un preţ rezidual (diferenţa dintre preţul plătit de investitor şi sumele restituite, periodic, de către beneficiar). Deoarece preţul de cumpărare este inferior valorii reale a bunului, această variantă este cea mai avantajoasa pentru utilizator.

VI. Tipuri de leasing

Cele mai întîlnite forme ale leasingului sunt:

1.      Leasing-ul direct.

Cel care dă bunul cu chirie este producătorul, care deţine dreptul de proprietate asupra bunului respectiv, utilizatorul deţinînd numai dreptul de folosire a bunului. Deseori, cel care dă cu chirie este obligat prin contractul de leasing să asigure şi service-ul de intreţinere; într-un asemenea caz se vorbeste de service lease. Un element foarte important este clauza anulării. Utilizatorul bunului poate sa decidă să nu mai plătească chiria, înainte de expirarea termenului de închiriere, atunci cînd bunul respectiv s-a uzat moral inacceptabil de mult sau nu mai este necesară prelungirea contractului din cauza declinului activităţii chiriaşului. Plăţile prevăzute prin contract nu acoperă în întregime costul bunului, iar durata contractului este mult mai mică decît durata normală de utilizare a bunului, cel care dă cu chirie asteptîndu-se fie să vîndă bunul la încheierea contractului de leasing, fie să închirieze bunul şi altor chiriaşi.

2.       Leasing-ul financiar

 În această formă de leasing există trei părţi: finanţatorul, utilizatorul şi, respectiv, furnizorul bunului. Utilizatorul selectează bunul şi negociază preţul şi termenul de livrare cu furnizorul, apoi negociază condiţiile de încheiere a contractului de leasing cu finanţatorul. Finanţatorul (de regulă o firmă de leasing) achiziţionează bunul vizat şi îl oferă utilizatorului prin contract de leasing.

3.      O formă particulară este leasing-ul pîrghie. Finanţatorul furnizează celui care dă cu chirie o mare parte din fonduri necesare pentru achiziţionarea bunului respectiv. Cel care dă cu chirie trebuie să ramburseze împrumutul contractat pentru achiziţia bunului. Redeventa contractului de leasing variază în funcţie de condiţiile financiare în care a fost obţinut împrumutul.

4.      Vînzare şi leaseback

Proprietarul bunului (teren, clădire, echipament) vinde bunul respectiv şi încheie simultan o întelegere cu cumpărătorul pentru a închiria bunul respectiv în anumite condiţii. Cumpărătorul bunului poate fi o bancă, o firmă de asigurări, o societate de leasing, un investitor particular. Vînzătorul primeşte imediat preţul de cumpărare al bunului şi utilizează bunul, plătind redevente noului proprietar (cumpărătorul).