Instrumentul European de Vecinătate şi Cooperare (IEVC ) vine să completeze, începînd cu anul 2007, sursele existente de asistenţă pentru ţările vizate în politica de vecinătate UE.

În Comunicarea sa din iulie 2003 Comisia propusese trei alternative pentru elaborarea acestui instrument:

1.      Extinderea unui instrument existent de cooperare asupra conţinutului şi a arealului geografic al politicii de vecinătate;

2.      Crearea unui Regulament nou care ar gestiona Instrumentul de vecinătate pentru finanţarea activităţilor în cadrul şi în afara UE;

3.      Concentrarea eforturilor asupra unei mai bune coordonări între instrumentele existente.

După examinarea acestor opţiuni poziţia Comisiei este că opţiunea 2 răspunde cel mai exact naturii instrumentului propus şi ar permite, în consecinţa, depăşirea problemelor actuale de coordonare. Comisia s-a pronunţat, de asemenea, pentru folosirea unui singur capitol de buget atît pentru acţiunile interne, cît şi pentru cele externe. Instrumentul operează prin intermediul unui mecanism de gestionare unic şi cu un set unic de proceduri. În propunerea sa privind perspectivele şi angajamentele financiare pentru anii 2007-2013. Comisia include noul IEVC în setul celor şase instrumente financiare care vor sprijini relaţiile externe ale UE.

Baza juridica:

Datorita naturii duale a instrumentului (care acoperă politica externă şi coeziunea socială şi economică în cadrul UE şi care are ambiţia de a opera pe ambele părţi ale frontierei UE) instrumentul este construit pe principiile programelor transfrontaliere existente, cum ar fi parteneriatul, programarea multianuală şi co-finanţarea.

Arealul geografic:

În conformitate cu Comunicarea Comisiei din iulie 2003, IEVC acoperă geografic întreaga frontieră dintre statele membre ale UE, pe de o parte, şi statele cuprinse în politica de vecinătate a UE, pe de alta parte. IEV sprijină cooperarea transfrontalieră implicînd beneficiari din cel puţin un stat membru al UE şi un stat partener. Instrumentul înlocuieşte toate programele transfrontaliere interne şi externe existente din statele membre şi statele din regiunile adiacente viitoarei frontiere UE.

Elementele de baza ale IEVC:

Instrumentul European de Vecinătate şi Cooperare este început în baza experienţei acumulate pe parcursul stabilirii programelor de vecinătate pentru perioada 2004-2006. Punctele cheie ale instrumentului rămîn identice cu obiectivele identificate în Comunicarea Comisiei din iulie 2003:

• promovarea dezvoltării durabile în regiuni pe ambele părţi ale frontierei;
• întreprinderea acţiunilor comune întru depăşirea sfidărilor comune în domenii precum: protecţia mediului, ocrotirea sănătăţii, prevenirea şi combaterea crimei organizate;
• asigurarea, prin acţiuni comune, a unor frontiere eficiente şi sigure;
• promovarea acţiunilor transfrontaliere locale de tip "om-la-om".

Căile de finanţare:   

IEVC finanţează proiectele comune ale statelor membre ale UE şi ale partenerilor acestora din vecinătatea UE. Scopul urmărit ţine de complementarizarea instrumentelor de finanţare interne şi externe care, la moment, pot opera doar pe una din părţile frontierei UE.

Comisia este de părere că Instrumentul de vecinătate trebuie să ofere sprijin ţărilor vizate, în domeniul cooperării transfrontaliere, în cîteva sectoare specifice, adiţional celor acoperite de programele existente în prezent. În acest fel, programele de vecinătate urmează să aducă o valoare adăugată la cooperarea regională, transnaţională şi transfrontalieră.

Din punct de vedere al structurii IEVC perezează pe doua căi de finanţare:

Prima cale sprijină cooperarea transfrontalieră. Programele sunt, în cea mai mare parte, bilaterale, deşi programele multilaterale, în special în cazul frontierelor maritime, nu sunt excluse. Atît în faza de selectare a programelor, dar şi în cea de implementare sunt implicaţi reprezentanţi ai autorităţilor naţionale, regionale şi locale ale statelor membre ale UE şi ale ţărilor partenere.

Calea a doua oferă un sprijin mai flexibil pentru cooperarea largă transnaţională, implicînd, iarăşi, actori şi beneficiari atît din statele membre ale UE, cît şi din ţările partenere. Domeniile prioritare de cooperare sunt: protecţia mediului, securitatea energetică, telecomunicaţii şi reţele de transport, ocrotirea sănătăţii, prevenirea şi combaterea crimei organizate. În acest caz, Comisia işi rezervă posibilitatea de a identifica, selecta şi a propune spre finanţare proiecte de o importanţă politică sau tehnică majoră. Pentru aceste programe este eligibil întregul teritoriu al statelor membre ale UE şi părţile relevante ale ţărilor partenere. Gestionarea procesului de implementare este, de asemenea, preluată de Comisie. La cererea ţărilor partenere, implementarea ar putea fi delegată unor agenţii executive, în acest fel asigurîndu-se un management indirect al programelor.