Republica Moldova a început relaţiile sale cu UE după 27 august 1991 în calitate de succesor al URSS, ca şi alte foste republici sovietice.

La 20 iulie 1992 Comisia propune semnarea acordurilor de parteneriat şi cooperare cu noile state independente, apărute în urma destrămarii URSS. Negocierile în acest scop au început cu mai multe ţări ale CSI, dar nu şi cu Moldova. La 1 noiembrie 1993, şi repetat la 28 ianuarie 2004 Preşedintele Republicii Moldova, adresează preşedinţilor Consiliului European şi Comisiei Europene scrisori, în care constată cu regret că Moldova este unica ţară din spaţiul Europei centrale şi de est, cu care UE încă nu şi-a definit relaţiile.

Insistenţa autorităţilor moldoveneşti de atunci a făcut pînă la urmă ca APC să fie negociat şi semnat într-un termen destul de scurt la 28 noiembrie 1994. Dat fiind că procesul de intrare în vigoare a acordului era de lungă durată, la 2 octombrie 1995 a fost semnat şi la 1 mai 1996 a intrat în vigoare Acordul interimar privind comerţul între Republica Moldova şi Uniunea Europeană, fapt care a permis o dinamizare a schimburilor comerciale.

Sfîrşitul anului 1994 şi prima jumătate a anului 1995 este perioada cînd Moldova apare într-o lumină favorabilă pe arena internaţională, ajungînd chiar să fie un exemplu al reformelor democratice. Anume în această perioadă, mai concret la 13 iulie 1995 Moldova devine prima ţară din CSI, care este admisă în Consiliul Europei, pas important pe calea apropierii ţării noastre de UE.

Deşi APC încă nu intrase în vigoare, autorităţile moldoveneşti, conştiente că acest acord permite doar cooperarea, şi nu integrarea în UE, încearcă să convingă conducerea UE să trecă la faza următoare în relaţiile cu Moldova. La 13 decembrie 1996 Preşedintele Republicii Moldova în mesajul său către preşedintele Comisiei Europene, formulează pentru prima dată dorinţa Moldovei de a deveni către anul 2000 membru asociat al UE. Două luni mai tîrziu, preşedintele a expediat tuturor şefilor statelor membre ale UE scrisori cu conţinut similar, dar, fie că au rămas fără răspuns, fie că răspunsul a fost negativ.

După intrarea în vigoare a APC la 1 iulie 1998, relaţiile Republicii Moldova cu UE au fost plasate într-un cadru legislativ oficial, care a pus şi baza juridică a aplicării programului TACIS de asistenţă în Moldova. APC, instituit pentru o perioadă de 10 ani, avea următoarele obiective: continuarea dialogului politic; promovarea comerţului şi a investiţiilor; cooperarea în domeniul legislativ, economic, social, financiar şi cultural; susţinerea eforturilor Moldovei de a consolida democraţia, a dezvolta economia şi de a finaliza tranziţia la economia de piaţă.

În anul 2001, cînd Republica Moldova a devenit membră a OMC şi a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, ţara noastră a fost invitată să participle la activităţile Conferinţei Europene, care este un for consultativ la nivel de miniştri ai afacerilor externe ai ţărilor candidate la aderare în UE. La 27.12.2001 a fost adoptat Documentul de strategie a ţării pentru Moldova (Country Strategy Paper) pentru perioada 2002-2006. Acest document stabileşte obiectivele de cooperare ale UE cu Republica Moldova, axîndu-se pe implementarea programului de susţinere a reformelor în ţară.

Un alt factor important este apropierea geografică a Uniunii Europene de frontierele noastre. În 2004 au loc două evenimente deosebit de imporatante: la 2 aprilie 2004, 7 noi state devin membre ale NATO, printre ele şi România, şi astfel frontiera de vest a ţării noastre devine frontieră cu Alianţa Nord Atlanitcă. La 1 mai 2004, aderarea a zece noi membri la Uniunea Europeană face Moldova şi mai aproape de spaţiul UE.

Politică Europeană de Vecinătate a UE (PEV) a inclus Strategia PEV, rapoartele de ţară şi planurile de acţiuni. Strategia PEV şi Rapoartele de ţară au fost publicate la 12 mai 2004, iar Planurile de Acţiuni a 7 ţări, inclusiv al Moldovei la 9 decembrie 2004. În pofida cadrului nou de cooperare, baza juridică a relaţiilor dintre Republica Moldova şi UE a rămas aceeaşi APC.

Astfel Republica Moldova a intrat într-o nouă fază a relaţiilor cu Uniunea Europeană. În vederea cooperării cu succes între Republica Moldova şi UE în cadrul PEV, au fost luate măsuri de consolidare a cadrului instituţional al integrării europene a Moldovei, şi anume:

- a fost creată Comisia naţională pentru integrare europeană (noiembrie 2002), care la 16 septembrie 2003 a aprobat şi a prezentat Comisiei Europene Concepţia integrării Republicii Moldova în UE;

- pe parcursul anului 2003 a fost creată Comisia parlamentară pentru integrare europeană, Departamentul pentru integrare europeană în cadrul MAE, şi subdiviziuni pentru integrare europeană în toate ministerele şi departamentele din ţară;

- în 2004 a fost creat grupul interministerial pentru armonizare legislativă, şi prin hotărîrea Guvernului Republicii Moldova s-a decis deschiderea misiuniii diplomatice a Republicii Moldova pe lîngă Uniunea Europeană;

- începînd cu perioada anului 2002, s-au început activităţile de pregătire a cadrelor în problematica UE, din rîndul funcţionarilor de la ministere, cadrelor universitare, reprezentanţilor ONG.

Au devenit mai intense contactele parlamentare, ceea ce s-a soldat cu luări de poziţii ale Parlamentului European faţă de procesele din Republica Moldova. Relaţiile diplomatice dintre Republica Moldova şi UE au devenit mai intense odată cu lansarea PEV. Pe de o parte, răspunzînd apelurilor repetate ale Republicii Moldova (dar şi ale Parlamentului European), UE a luat decizia de principiu de a deschide Delegaţia Uniunii Europene la Chişinău. Pe de altă parte, după cum s-a mai menţionat, prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova la sfîrşitul anului 2004 a fost instituită misiunea diplomatică a Moldovei pe lîngă UE.

Şi relaţiile diplomatice bilaterale cu ţările europene iau în permanenţă amploare. După instituirea în 2004 a ambasadei Republicii Moldova în Marea Britanie, la începutul lui 2005 Preşedintele Republicii Moldova a anunţat deschiderea misiunilor diplomatice în Suedia, Cehia, Letonia, Estonia, Lituania şi Serbia şi Muntenegru.

În acest fel, la începutul anului 2005 cînd începe implementarea Planului de acţiuni, în ţară sunt create condiţiile necesare pentru ca acest proces să fie lansat şi să ia amploare.

În luna februarie 2005 Republica Moldova a semnat, prima dintre statele CSI, la Bruxelles, Planul de Acţiuni UE-Moldova, recomandat pentru implementare în cadrul celei de-a VII-a reuniuni a Consiliului de Cooperare Republica Moldova - Uniunea Europeană.

 Republica Moldova a fost invitată să stabilească cu UE relaţii politice, de securitate, economice şi culturale mai intense, să intensifice cooperarea transfrontalieră şi să împărtăşească responsabilitatea pentru prevenirea şi soluţionarea conflictelor. Unul dintre obiectivele cheie ale acestui Plan de Acţiuni a constat în susţinerea unei soluţionări viabile a conflictului transnistrean. Întărirea dialogului politic dintre UE şi Republica Moldova privind conflictul transnistrean constituie unul din obiectivele prioritate în cadrul colaborării RM-UE.

În context, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europe ratifică la 13 noiembrie 2007 Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Republica Moldova privind facilitatea eliberării vizelor de scurtă şedere şi readmise. În acelaşi timp, pe parcursul anilor 2008-2009 Republica Moldova exercită mandatul de preşedinte a cinci aranjamente regionale din Europa Centrală şi de Sud-Est: Iniţiativa Central-Europeană (ICE), CEFTA, Grupul Multinaţional Consultativ (MAG) al Centrului pentru Cooperare în domeniul Securităţii – RACVIAC, Reţeaua de Sănătate în Europa de Sud-Est (SEEHN). Acest mandat sporeşte nivelul de promovare şi aprofundare a relaţiilor de cooperare şi bună vecinătate cu partenerii regionali, inclusiv cu Uniunea Europeană. Extinderea oferă UE şi Republicii Moldova oportunitatea de a dezvolta o relaţie de continuă apropiere mergînd dincolo de cooperare, încît implica într-o măsură semnificativă integrarea economică şi o aprofundare în cooperarea politică. Uniunea Europeană şi Republica Moldova s-au arătat determinate să utilizeze prilejul de proximitate pentru a-şi consolida relaţiile şi a promova stabilitatea, securitatea şi bunăstarea. Uniunea Europeană și-a dezvoltat o Politică de Vecinătate cu fostele state ex-sovietice, denumită PEV, care stabileşte obiective ambiţioase bazate pe angajamente pentru valorile comune şi implementarea efectivă a reformelor politice, economice şi instituţionale.

Acestea au fost stablite în Planul de Acțiuni UE-R. Moldova. Unul dintre obiectivele cheie ale acestui Plan de Acţiuni a fost susţinerea în continuare a unei soluţionări viabile a conflictului Transnistrean. Planul de Acţiuni UE Moldova a fost un document politic care a stabilit obiectivele strategice de cooperare dintre R. Moldova şi UE. Implementarea Planul de Acţiuni trebuia să avanseze semnificativ ajustarea legislaţiei, normelor şi standardelor Republicii Moldova la cele ale Uniunii Europene. Subliniind importanța imensă a agendei sale europene,

Anul 2005 a fost un an de cotitură în mentalitatea politică de la Chișinău. Evoluţiile politice din vara anului 2005 au impus politicii externe a Republicii Moldova două sarcini majore:

1.      implementarea Planului de Acţiuni RM – UE;

2.    definirea unei noi politici de stat pentru reglementarea conflictului transnistrean.

Ambele sarcini s-au dovedit a fi greu de executat, deoarece, în domeniul politicii interne nu au fost înregistrate progrese notabile, iar în soluţionarea conflictului transnistrean poziţia UE se ciocneşte şi în prezent de opoziţia Federaţiei Ruse.

Prin urmare Uniunea Europeană a recunoscut aspiraţiile europene ale Republicii Moldova şi „Concepţia de integrare a Republicii Moldova în UE”.

Politica Europeană de Vecinătate a deschis noi perspective de parteneriat şi de facilităţi de care poate beneficia Republica Moldova.

Interesul UE pentru spaţiul ex-sovietic (mai ales cel conectat la PEV) s-a manifestat tot mai mult şi s-a datorat, în primul rînd, configurației geopolitice. Comisia Europeană a devenit vizibil mai atentă față de frontiera sa estică.

Trebuie amintit faptul că Republica Moldova a elaborat şi o Strategie de comunicare a în privința integrării în UE. Conferința oficială de lansare a Strategiei de comunicare privind Integrarea Europeană a Republicii Moldova a avut loc în data de 2 februarie 2008. Strategia de Comunicare privind Integrarea Europeană care a fost lansată la Chișinău s-a rezumat la un document general adoptat, care n-a enunțat etapele de dezvoltare și nu a fost vizată ca prioritate strategică conceptul "bunei vecinătăți".

          În anul 2008, acţiunile Guvernului Republicii Moldova s-au concentrat asupra obţinerii negocierii unui nou acord juridic cu Uniunea Europeană, care trebuia să substituie Acordul de Parteneriat şi Cooperare. Comisia Europeană a definitivat proiectul mandatului privind negocierile cu Republica Moldova, acesta fiind prezentat în cadrul Colegiului Comisarilor UE la 3 decembrie 2008, după care transmis pentru discuţii statelor-membre ale Uniunii Europene.

Trebuie spus că UE a fost aprobat Programului "Parteneriatul Estic" la 20 martie 2009, în care sunt incluse şase state ex-sovietice: Republica Moldova, Ucraina, Belarus, Georgia, Azerbaidjan şi Armenia. Comisarul european Olli Rehn afirma în cadrul sesiunii Parlamentului European, cu puţin timp înainte de lansarea Programului "Parteneriatul Estic", că Uniunea Europeană trebuie să-şi demonstreze capacitatea de stabilizare a situaţiei din Republica Moldova. Aşa-zisul Parteneriat Estic a fost lansat în luna mai 2009 şi a trezit semne de întrebare vizavi de viabilitatea şi succesul acestei noi iniţiative regionale.

În anul 2009 s-a produs o schimbare cardinală pe harta politică a Republicii Moldova. Partidul Comuniştilor a suferit înfrîngere, iar la putere s-a instaurat o coaliţie demo-liberală, ce are titulatura de „Alianţa de Integrare Europeană. Mesajul noii coaliţii guvernamentale de la Chişinău, propus în politică externă, se orientează spre o accelerare în procesul de Integrare Europeană..

Actualmente, UE reevaluează relațiile lor cu Republica Moldova în funcție de noua realitate politică, care trebuie să confere un nou impuls relațiilor, iar acestea sunt luate în calcul şi de natura nefinalizată a democraţiei moldoveneşti.