| |   Logare  
RO | RU | EN
Unităţi administrativ-teritorialeCatalogul FirmelorServiciiContacte site
Prima pagină

Prezentarea generală

Istoricul localităţii

Galerie foto

Mediul natural

Mediul socio-cultural
Resurse umane
Instituţii şcolare
Instituţii culturale
ONG-uri
Sănătate publică
Sport şi agrement

Turism si servicii hoteliere

Dezvoltarea infrastructurii de bază
Căile de transport
Gazificarea localităţii
Apa şi canalizarea
Managementul deşeurilor
Telecomunicaţii

Agricultura

Economia

Realizări

Necesităţi

Administraţia
Structura primăriei
Mesajul primarului
Contacte
 
 
 
 
 
 
Timpul Chişinău
Istoricul localităţii - Primăria s. Covurlui
Raionul Leova

            Satul Covurlui este atestat documentar în anul 1435. Acesta este situat într-o văgăună dintre r. Sărata şi Sîrma, la 4 km pe dreapta de la drumul Hînceşti – Leova, în preajma codrilor Cărpinenilor, spre Bugeac. Se află la o distanţă de 20 km pînă la centrul raional Leova şi 82 km pînă la Chişinău.

Iniţial, vatra satului avuse denumirea de Movila, provine de la dealul ce se întinde pe teritoriul respectiv. Pe moşia satului se evidenţiază zece movile funerare încă din epoca cînd strămoşii luptau cu triburile nomade, care năvăleau din stepele asiatice.

În 1484, sătucul Movila s-a pomenit alături de “hotarul lui Halil-paşa”, între triburi de turanici (persoane care aparțin popoarelor turce și uralo-altaice), alegîndu-se de la ei cu toponimul Cuhurlui, Cugurlei, Cuvurlui, care din vorba turanică ar însemna “uscat”, subînţelegîndu-se “deal uscat”, “rîu uscat”, “lac uscat”.

În 1805, sătucul şi-a construit o biserică din lemn cu hramul “Sfîntul Gheorghe”. După izgonirea turcilor şi tătarilor din Bugeac, pe vatra Covurluiului au început să apară imigranţi transdunăreni – bulgari şi găgăuzi.

În urma recensămîntului din 1803, aici s-au înregistrat 415 locuitori, iar în 1809 – 430 locuitori.

În octombrie 1811 în Covurlui au fost înregistrate 22 de familii, adică 89 de persoane de imigranţi transdunăreni. În anii 1812 – 1813 numărul acestor imigranţi s-a mărit cu mult, însă în 1814 au părăsit Covurluiul şi s-au mutat în Bugeac 130 de familii bulgăreşti. În 1815 în Covurlui au venit 4 familii româneşti din satul Costiujeni.

În 1817 localitatea număra 445 de oameni. Administraţia rusă avea grijă pe acele timpuri ca pe teritoriul respectiv să nu se aşeze ţărani români, iar cei care erau deja acolo erau siliţi să părăsească acest teritoriu. Astfel, au fost strămutate 64 de familii, pe teritoriul satului rămănînd doar 130 de familii. Satul în acea perioadă fiind condus de boierul Iancu Balş, care depuse jurămînt de credinţă împăratului Rus. Acesta avea 3 loturi de vie şi 9 mori de vînt; clerul bisericii număra 8 bărbaţi.

În 1835 în sat erau 587 de locuitori, însă din cauza asupririi de către administraţia rusă, 32 de familii au trecut în s. Bălciana, r. Lăpuşna, în căutarea unui trai mai decent. Astfel, în 1878 Covurlui rămăsese cu 77 de case, 349 locuitori.

Spre sfîrşitul sec XIX satul creşte brusc, în 1897 avînd 643 de locuitori. Ţăranii de aici deţineau 64 de vii cu o suprafaţă de 11 desetine. În 1915 localitatea număra 826 locuitori, iar şcoala parohială era frecventată de 42 de elevi.

În anul 1922, cînd Basarabia a devenit parte componentă a României Mari, 159 de ţărani din Covurlui au fost împroprietăriţi cu 746 ha de pămînt. Peste un an, statistica a fixat aici 1058 locuitori, 2 mori cu tracţiune de cai, o şcoală primară mixtă, primărie, post de jandarmi.

Odata cu venirea puterii sovietice, în total din Covurlui au fost strămutaţi 47 de băştinaşi. Populaţia satului a fost încadrată la muncă în 3 brigăzi (de cîmp, viticolă şi de cultivare a tutunului) la o fermă de vite cornute mari. Copii frecventau şcoala medie din localitate. Activa casa de cultură, punctul medical, oficiul poştal, cîteva magazine. În 1979 Covurlui avea 1705 locuitori, iar 10 ani mai tîrziu 1604 locuitori.

La recensămîntul din 2004, satul Covurlui avea 1571 de locuitori.

Satul sărbătoreşte hramul în cinstea Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe.

Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe/George s-a născut în Cappadocia, într-o familie creştină, și a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian.

S-a înrolat în armata română și, parcurgînd ierarhia militară, Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin faptele de arme. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Diocleţian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creştină. Din ordin imperial, sfîntul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțamintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vîna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa.

Martorii suferințelor Sfîntului Gheorghe, uimiți de puterea sa de a rezista la durere, au renunțat la credința în zeități păgîne, îmbrățișînd creştinismul.

O dovadă a sfințeniei sale o reprezintă o minune săvîrșită de Sf. Gheorghe în timpul întemnițării sale. Atingînd trupul unui deținut mort din celula sa, acesta a înviat, convingînd-o astfel chiar pe împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, să se creștineze. Întrucît Sf. Gheorghe a respins oferta împăratului de a-i acorda înalte onoruri în schimbul renunțării la creștinism, Dioclețian a ordonat omorîrea prin decapitare a soției sale și a Sf. Gheorghe.

Ostaşii i-au scos afară din cetate, dar, pe drum, înainte de a ajunge la locul de tăiere, împărăteasa, şi-a dat duhul. Iar, cînd au ajuns la locul hotărît, Sfîntul şi-a ridicat glasul şi s-a rugat cu căldură, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Astfel, rugîndu-se, cu bucurie şi-a plecat capul sub sabie şi a fost tăiat, în ziua de 23 aprilie, păzind pînă la capăt credinţa fără prihană în Domnul său.

 

  Copyright Primaria.md © O solutie AsistentIT
Vizite 7686 (9397804) Unice 493 (188374)
Generic ViagraBuy Viagra Weight Loss medicinesBuy CialisOnline ViagraMedicines online. Viagra and CialisFrance CigarettesEU CigarettesMarlboro CigarettesUSA cigarettes